AVRAM IANCU

"Unicul dor al vieţii mele este să-mi văd naţiunea mea fericită"

luni, 11 februarie 2013

Comemorarea trecerii prin Beiuș a Craiului Munților ”Avram Iancu”, erou al românilor


Comemorarea  trecerii prin Beiuș a Craiului Munților ”Avram Iancu”, erou al românilor

3 februarie 2013 o zi mohorâtă “bacoviană”în aparență, duminică de lângă 5   februarie,importantă zi pentru Beiușeni, importantă în egală măsură și pentru noi, membrii Asociației “'Avram Iancu” deoarece în urmă cu opt ani o mână de buni români beiușeni dar și din zonă ne-am  adunat la Capela Ortodoxă de la Spitalul Vechi la sfânta slujbă de Parastas,amintind atunci celor interesați că s-au scurs ca o zi 155 ani de la trecerea prin Beiuș a” Craiului munților”,care poposește la numărul 20 , strada Burgundia Mare,acolo unde am fi dorit și noi să ne întâlnim ,dar voia lui Dumnezeu a fost alta iar noi,pe cale de consecință , am comemorat la Biserica Ortodoxă din centrul orașului.


Ceremonialul debutează cu Slujba de parastas,oficiată de un sobor de preoți,în frunte cu părintele protopop Ioan Nat Balint,sprijiniți competent și îndeaproape de Corul Bisericii Ortodoxe din Beiuș.La finalul slujbei,părintele protopop în cuvinte puține , surprinde rolul decisiv al celui care pentru merite deosebite a rămas în conștiința românilor “Craiul Munților”.


Două tinere vlăstare , pe nume:Adelina Ioana  Lezeu și Mărioara Daliana David,dau citire la două poezii,închinate lui Avram Iancu,iar glasul lor de privighetori transmit fiori,mai ales  că după ele,învățătorul Gheorghe Marinel David recită o poezie ,creație proprie,actual și mobilizator mesaj.     
 Profesorul Ropa Lucian,vine cu un mesaj scurt dar cu o samă de  detalii în legătură  cu viața lui Avram Iancu, prodigioasa sa  activitate revoluționară , capacitatea  de mare strateg,caracter puternic,așternându-și practic sănătatea și viața pe altarul “fericirii nației lui”.


Președintele ,în semn de respect și prețuire față de contribuția deosebită,implicarea fermă în clipe importante din viața Asociației,înmânează profesorilor:Elisabeta Bolcaș și Viorel Codreanu, Diplome de Excelență pentru întreaga activitate.


Ca un corolar,Marșul Iancului,răsună maiestuos sub cupola imensă a bisericii, corul parcă se întrece pe sine insuși,femei și bărbați,cântă însuflețiți parcă de măreția momentului și imensitatea lui .Superbă trăire , superb moment  cu o biserică  plină cu oameni,uinți parcă sub “sceptrul” Măriei sale AVRAM IANCU.
Președintele Asociației , în finalul ceremoniei , mulțumește tuturor “ că au umplut biserica”, și-au lăsat familia și au venit la chemarea “spiritului lui Iancu”. Detailează și subliniază  de unde vine puterea  și ritmul asociației,care sunt stâlpii și pilonii pe care se sprijină:

- credința în Dumnezeu și în nemurirea nemului românesc
- Biserica Ortodoxă și corul bisericii Ortodoxe Beiuș
- cei 80 de membri, și  voi cei care ați umplut  biserica azi și nu în ultimul rând ,alte mii sau zeci de mii ,milioane de oameni care se mândresc  că sunt români ,care cred  în Dumnezeu și în nemurirea nemului românesc,aici dar și la Detroit. 
- respectul față de alte nații care împart  cu noi același areal,dreptul lor de a -și cinsti istoria și înaintașii


Drepturile mele încetează acolo unde încep ale lor și”reciproca”ar fi zis Florin Piersic.
Mai departe,sunt prezentate plachetele pregătite pentru acest  eveniment la inițiativa d-lui Sandu Crăciun,prin grija părintelui Cosmin de Budureasa,părintelui protopop Ioan Nat Balint,cu implicarea d-lui Pompiliu Angelescu și Viorel Ianc.Membrii asociației sunt invitați să plătească cotizația.

Președintele invită în hol asistența la o scurtă “agapă”,după care cei cu chemare sunt  asteptați la o scurtă  festivitate de depunere a unei jerbe de flori la Bustul Crăișorului și la Muzeul  Municipal, unde Ansamblul folcloric “Bujorii Uileacului,au pregătit un minunat  program artistic.


  Mare mi-a fost bucuria când am văzut că un număr de aproximativ 50 ­60, buni români pe o ploaie  torențială au venit cu mine și impreună  am depus o jerbă  de flori la bustul lui Iancu, după care la muzeu ,surpriză mare, ”Bujorii Uileacului” nu ne-au așteptat doar cu dansuri ci au prezentat un veritabil program artistic concretizat în: poezii, cântece patriotice dar și populare, comandorul nostru domnul  Ardelean, cu modestia-i carecteristică a adus in fața noastră și ne-a prezentat  colaboratorii, principali truditori ai  acestui splendid program care a smuls Onița  Zahului, doctorului Sere dar și mai  titratului in ale artei și culturii, domnului profesor  universitar Nicoaie Brânda, lacrimi de bucurie și încântare. 


          Doamna Busuioc , cu vocea-i deosebită , ne-a răsfățat cu Balada Iancului  ,trilul ei de privighetoare a răsunat superb în ,la un moment dat neîncăpătoarea  sală de festivități a muzeului,dar in egală măsură  și în sufletele noastre .

           Formația de dansuri s-a întrecut pe sine,ne-au încântat dar ne-au și provocat,totul s-a terminat într-o “încăierare” generală cu Danțul și Polca  atât de dragi nouă beiușenilor și nu numai .
           Fraților , o săptămână am fost mut, nu prea  am vorbit, de scris nici vorbă, hotărât lucru, am trăit o zi splendidă dar așa cum v-am spus la muzeu :
                NU ESTE [ERA] ZIUA MEA! CI ZIUA VOASTRĂ !
                                         
Beiuș  11.02.2013                                      Viorel  Ianc

joi, 24 ianuarie 2013

Trecutul si Prezentul "tuningat" al Romaniei


La 18 decembrie 1877, Negruzzi se entuziasmeaza de seria de articole din Timpul - "Icoane vechi si icoane nouă" - "minunat scrise si minunat cugetate". Autorul acestor articole nu era altul decat marele Mihai Eminescu, care da curs invitatiei da a face parte din redactia ziarului Timpul si se dedica gazetariei.  
Din 1877 pana azi au trecut 136 de ani. 
"Luceafarul" s-a stins in ziua de 15 iunie 1889.
Razboiul de Independenta s-a incheiat.
S-a incheiat si Primul Razboi Mondial.
Al Doilea Razboi Mondial a luat sfarsit (oficial) la 9 mai 1945.
Regele a abdicat la 30 decembrie 1947.
Am scapat, in 1989, si de Ceausescu.
Dar...
problemele au ramas aceleasi ca acum 136 de ani. Ma rog, oleaca mai "tuningate", sa folosesc un termen mai nou.
Carevasazica, ACEEASI MARIE CU ALTA PALARIE.
Lectura placuta!
Mihai Eminescu: NETREBNICII CARE NE CONDUC
Ce cautã aceste elemente nesãnatoase în viata publicã a statului? Ce cautã acesti oameni care pe calea statului voiesc sã câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplã posibilã a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste pãpusi care doresc a trai fãrã muncã, fãrã stiintã, fãrã avere mostenitã, cumulând câte trei, patru însãrcinãri publice dintre care n-ar putea sã împlineascã nici pe una în deplina constiintã? Ce cãuta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limbã româneascã, care n-are atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învãtãtor de clase primare din tãrile vecine si care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic si om de stat? Ce cautã? Vom spune noi ce cautã.Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la noi n-a fost încă. Am făcut strane în biserica naţionalităţii noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute.
Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti, bulgăreşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. Şi, când loveşti în ei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că eşti rău român…
Liberalii sunt smântâna şi temeiul României, noi suntem nişte rămăşiţe din vechile populaţiuni autohtone, care nu merită să fie băgate în seamă. De! iertaţi-ne, boieri Arioneşti şi Caradeşti, că ni s-a părut şi nouă, biet, că trăim în ţara noastră şi avem de zis o vorbă. Iertaţi-ne pentru că nu băgasem de seamă că suntem în Bulgaria, iertaţi-ne apoi că n-am voit să ne batem pentru bieţii greci şi bulgari.
Dar acum, de ne veţi fi iertat sau nu, să stăm de vorbă gospodăreşte şi să vă întrebăm ce poftiţi d-voastră? Şi, ca să ştim că aveţi dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceţi? Arătaţi-ne în Adunările d-voastră pe reprezentanţii capitaliilor şi fabricelor mari, pe reprezentanţii clasei de mijloc care să se deosebească de fabrica de mofturi ale „Telegrafului”, şi ale „Românului” şi de fabrica d-voastră de palavre din Dealul Mitropoliei?…
Ciudată ţară, într-adevăr! Pe cei mai mulţi din aceşti domni statul i-a crescut, adică i-a hrănit prin internate, ca după aceea să-şi câştige, printr-un meşteşug cinstit, pâinea de toate zilele.
Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. După ce aceşti domni şi-au mântuit aşa-numitele studii, vin iar la stat şi cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârşitul vieţii. Dar nu-i numai atâta.
Domnia lor vor să facă pe boierii. 3–4–500 de franci pe lună nu-i liniştesc şi nu-i fac să se puie pe muncă pentru a deveni folositori naţiei de pe spinarea căreia trăiesc. Sunt născuţi pentru lucruri mai înalte, pentru deputăţii, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstiţii lor părinţi, care vindeau bragă şi rahat cu apă rece sau umblau cu patrafirul şi sfistocul din casă-n casă, nici nu visaseră şi nici n-aveau dreptul să viseze, căci nu dăduseră naştere unor feţi-frumoşi cu stele-n frunte, ci unor băieţi groşi la ceafă şi târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând.
Căci, din două una: sau aceşti oameni sunt toţi genii şi, prin „calitatea” muncii lor intelectuale, merită locul pe care-l ocupă, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinşi în întunericul ce li se cuvine.
Ţărani? Nu sunt. Proprietari nu, învăţaţi nici cât negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşarte, leneşi care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroşi şi fudui, mult mai înfumuraţi decât coborâtorii din neamurile cele mai vechi ale ţării.
De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulităţi pentru orice scânteie de merit adevărat şi goana înverşunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale ţării, pentru ca, în momentul în care s-ar desmetici din beţia lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.
Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: „Ia staţi, oameni buni! Voi plătiţi profesori care nici vă învaţă copiii, nici carte ştiu; plătiţi judecători nedrepţi şi administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înşii nu-i ajunge leafa. Şi aceştia vă ameţesc cu vorbe şi vă îmbată cu apă rece. Apoi ei toţi poruncesc şi nimeni n-ascultă. Nefiind stăpân care să-i ţie în frâu, ei îşi fac mendrele şi vă sărăcesc, creându-şi locuri şi locuşoare, deputăţii, primării, comisii şi multe altele pe care voi le plătiţi peşin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră vă mai şi dezbracă, după ce voi i-aţi înţolit. N-ar fi mai bine ca să stăpânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puţin oameni care, prin mintea lor bine aşezată, vă plătesc ce voi cheltuiţi cu dânşii?
De aceea, alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiască ca oamenii cei mai bogaţi, nu ştiu nimic şi vreau să vă înveţe copiii, şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi voiesc să vă economisească pe voi toţi.
(art. Icoane vechi şi icoane noi, în Timpul, nr. 11, dec. 1877, Opere, X, p.19 şi 110)