Autor:prof. univ. dr. Gavril Cornutiu
Citesc şi rămân uluit. După Marea Unire, căutând să fie corectă, România a plătit optanţilor maghiari (grofilor) care au ales să părăsească ţara la Paris, în 1930, cam 100 de tone de aur. Există la Paris 163 de volume de documente! Se pare că există şi în ţară la ministerele de resort. Dar cărţile funciare, prin inginerii şi topografii care au refuzat să lucreze cu statul român, au fost duse în Ungaria.
Statul român nu a făcut nimic pentru a tranşa notarial problema acestor proprietăţi. Vine Horty cu ocuparea Ardealului de Nord şi anulează prin legi fasciste acordurile de la Paris, reînscriindu-i pe foştii proprietari. Vine eliberarea. Statul român nu ia nicio măsură. Regele nu ia nicio măsură atunci când abordează legislativ problema agrară, Groza - Nu, Dej - Nu, Ceauşescu - Nu. Vine ruptura din decembrie. În prima vară „întâmplător", doar în judeţele Ardealului de Nord, la cărţile funciare fac practică studenţi şi cadre didactice maghiare din Ungaria. Încep cererile de retrocedare. Vin cu actele de proprietate date de Horty, aduse din afara României. Citesc că doar în judeţele Mureş şi Harghita, doar pădure, 230.000 de ha. Judecătorii semnează în veselie. Avocaţi angajaţi să apere Regia Naţională a Pădurilor trec de partea cealaltă contra procente din păduri. Se afirmă retrocedări în valoare aproximativă globală de 60 miliarde de euro... Guverne de hoţi şi de trădători! Ponta le garantează continuarea cursei... Terenurile arabile din partea de Vest le cumpără italienii şi arabii, restul este făcut cadou urmaşilor grofilor, după ce au fost plătiţi o dată, românii emigrează luându-şi lumea în cap în căutare de lucru şi din toată Transilvania va rămâne... politica, trădarea şi ticăloşia. Românii sunt discriminaţi în propria lor ţară. Ştiaţi, de exemplu, că pentru fiecare student maghiar de la o secţie maghiară Guvernul român alocă unităţii de învăţământ de trei ori mai mulţi bani decât pentru un student român! Şi ziceţi că e corect? Nu cumva este umilitor pentru români? Au făcut-o guvernele României! În toate unităţile economico-financiare care au mai rămas şi care au fost făcute cadou sau vândute pe ciubucuri mărunte de către ticăloşi suspuşi sunt doar directori (pentru proşti manageri!) străini care iau salarii de 10 ori mai mari decât secunzii lor români, care trebuie să le facă treaba şi să le spună ce au de făcut. Care este definiţia unei colonii? Pe lângă toate acestea, risipa de bani este stupefiantă. Recent am fost (mă rog obligaţiile!) la un curs local de cică perfecţionare în administrarea secţiilor de spitale, ţinute de două doamne venite de pe unde au venit. Curs de tipul „dimineaţa" când intri în spital treci pe lângă portar, iar când pleci acasă este bine să-ţi saluţi colegii!" Nu exagerez deloc! Asemenea cursuri au loc în toată ţara. Transporturi, hoteluri, mese, iar pentru persoanele docte în stupizenii, salarii de te miri ce minuscul salariu ai după o viaţă. Asemănătoare sunt zeci de agenţii naţionale care îşi inventează obiectul muncii pentru a se justifica. Indiferent câţi sunt bani din buzunarele amărâţilor şi câţi sunt europeni, tot risipă se cheamă. Cu câţi bani s-au risipit, sub nişte gospodari, ţara ar fi arătat ca orice ţară europeană. Cunosc un fost director al unui mare spital din ţară, mare înainte de comasări, şi care, la un moment dat, şi-a dat demisia. De ce? El renovase nişte secţii pe bani mulţi şi terminase cam cu un an înaintea demisiei aceste renovări. Ei bine, la un moment dat, intrând într-o asemenea secţie, a găsit muncitori care dădeau faianţa jos, spărgeau gresia etc. A rămas blocat. Nu ştia nimic. Altă firmă obţinuse finanţare direct de la minister. Cu demnitate, omul şi-a dat demisia. Era singurul lucru pe care îl putea face. Există spaţii de spitale care în aceşti 20 de ani au fost renovate la nivel de lux de 3-4 ori după capriciul celor care au condus şi au dispus de bani, de fiecare dată aruncându-se faianţă nouă, gresie, podele etc. Iar sistemul sanitar se scufundă din lipsă de fonduri. Dar o mare risipă se face cu Parlamentul. Noi la ora actuală avem un număr de parlamentari cam ca ţările cu populaţie de 70-80 milioane, ca Anglia şi Germania. Avem azi un parlamentar cam la 50.000 de locuitori. Ar fi mult, comparat cu ţările amintite şi dacă am avea un parlamentar la 100.000 de locuitori. Dar să zicem unul la 100.000 de locuitori ar fi acceptabil. Cu fiecare parlamentar se cheltuiesc sume exorbitante. Vom avea vreodată un lider cu sânge în instalaţie capabil să normalizeze problema? Dar nici populaţia nu este mai departe. Degeaba le explici că fiecare lucru cumpărat finanţează un loc de muncă. Dacă vei cumpăra un flacon de lapte românesc vei finanţa o firmă din România, dacă îl vei cumpăra pe cel importat vei finanţa acolo. Populaţia nu înţelege că nu se mai poate baza pe oficialităţi, ci pe propriile ei reacţii pentru a se apăra şi a o duce mai bine. Interesul individual nu se poate împlini fără interesul general. Dacă toată lumea întoarce spatele interesului general, atunci acesta din pajiştea cu flori devine teren mocirlos. În mocirlă nimeni nu poate fi curat şi fericit! Dar acest lucru depinde de reacţiile fiecărui român şi a tuturor la un loc. Zilele trecute m-am întâlnit cu un evreu. Om de o deosebită delicateţe şi un intelectual rafinat. Îl întreb ce face în concediu. Îmi spune: „Mă duc la mare, la Mamaia, şi la noi sunt deja locuri care rivalizează cu alte litoraluri, cu aceleaşi preţuri, şi în plus sunt acasă". Peste una sau două zile mă întâlnesc cu o bună cunoştinţă, român. Îi pun aceeaşi întrebare. Fără a realiza că mă jigneşte şi că el se înjoseşte, îmi scuipă: „Dă-i... români, mă duc în Croaţia". Cu cine defilăm? Un popor obnubilat, care nu-şi mai cunoaşte interesul, care refuză să deschidă ochii! Până când? Comportamentul actual este de tip sinucigaş, iar în fruntea sa sunt puse, prin colaborări externe, scule care să favorizeze comportamentul sinucigaş. Apropo! Tot ceea ce este obţinut cu acte false, fie ele şi naziste, se cheamă furt! Justiţia ce rol are? Nu cumva de a îndrepta lucrurile? Dacă vor dori guvernanţii!
Preluare: Crisana
