Mă aşez la masă cu mâna-mi tremurândă, sufletul prins "in agrafe” , deoarece luat de val nu m–am gândit vreodată că cineva mă va intreba: de ce ?
Mulţumesc sincer celor care au facut – o şi mi – au provocat o suită de radiografii , care m – au cutremurat
De ce ? Pentru că exist . Şi de ce trebuie mereu să ne justificăm că existăm ? Până când ? Cui ? şi de ce noi mereu cei timoraţi ?
Dacă m – aş numi Eminescu aş spune : „e uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune” , dar eu , Viorel Ianc am a spune câteva lucruri de suflet :
- A scrie despre Avram Iancu după atâţia oameni cu ” dar şi har” este aproape o blasfemie, a rămas însă ceva neexplorat şi nedisecat înde-ajuns sau poate insuficient, fapt care mă provoacă şi m-a provocat atâţia ani alături de ceilalţi truditori care au pus umăr lângă umărul meu în urmă cu şase ani, iar în fruntea lor se află Sandu Crăciun, artistul şi antemergătorul nostru.
- De ce antemergător?… Sandu Crăciun în prima lui tinereţe, pictor şi grafician realizează o schiţă deosebită în legătură cu Avram Iancu şi spiritul său. Surprinzător pentru vârsta lui, îl vede pe Avram Iancu altfel decât ceilalţi. De fapt cum îl vedeam şi noi, diferenţa este că el a făcut lucrarea în urmă cu aproximativ 40 de ani.
- Măi! Voi cei neaveniţi şi neinstruiţi! Ce-ati văzut? Ce v-a provocat ? De ce v-aţi mobilizat? Simplu, zicem noi. Familia, şcoala şi viaţa ne-au crescut şi ne-au maturizat (mai repede decât vârsta poate) aşezându-ne în cap şi „în rucsac” ar zice unii cunoştinţe şi sentimente care ne face uşor anormali într-o lume în care familia, şcoala şi societatea scoate cu precădere altceva astăzi .
- Dar să trecem la lucruri mai serioase: Avram Iancu s-a născut într-o familie înstărită din Vidra, cunoscător de carte, motiv pentru care Avrămuţ devine un copil instruit, urmează facultatea de drept, mare lucru pentru vremurile acelea, intrând de timpuriu în elita vremii, reuşind relativ uşor să iasă la suprafaţă ca smântâna din lapte, devenind lider acceptat şi de necontestat a generaţiei paşoptiste din Ardeal.
- Conştient şi realist că devenind lider, devine implicit şi „ţintă”, pacifistul Avram Iancu îşi face testamentul înaintea Revoluţiei de la 1848, testament definitoriu asupra personalităţii şi năzuinţelor sale. Încerc să redau din memorie: „Donez întreaga mea avere mobilă şi imobilă Şcoalelor de Dreptu pentru că numai aşa românii prin instrucţie, scoală şi educaţie vor reuşii să-şi dobândească….”
6. Sânge tânăr, sentimente alese, dragoste nebunească, pentru cine credeţi? O tânără suavă, gingaşă şi nefiresc de frumoasă, care îi împărtăşea sentimentele alese. Ghinion. Era Unguroaică, iar părinţii ei nu şi nu. Da, nu s-au căsătorit dar şi-au rămas fideli, unul altuia. Viaţă amară.
- Tumultul evenimentelor vremii îl poartă pe Avram Iancu zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, an de an acolo unde se simţea mai bine, adică, „jos” între oameni. Aşa ajunge de mai multe ori şi la Beiuş atras de numărul şi forţa interioară a oamenilor din Ţara Beiuşului iar de fiecare dată înnoptează la casa cu numărul 20 de pe strada Burgundia Mare, unde ca semn de preţuire din partea familiei , doarme pe cuptorul casei.
- Emanatul de frunte a Revoluţiei de la 1848 renunţă la ofertele tentante a mai marilor vremii spre deosebire de alţi emanaţi din alte timpuri , îşi păstrează demnitatea preferând să rămână în mijlocul celor care l-au iubit şi preţuit.
- Oare de ce cei care îl aşează la înălţimi pe care sigur nu şi le-a dorit, ba din contră le-a urât, insistă aşezându-l la 3-15m atâta timp cât el a fost unul dintre noi, Avrămuţ alături de Gheorghe, Ioan şi Vasile. De ce faci din el, fratele meu un sfânt sau un teribilist când el şi-a dorit să fie un om normal, unul la număr, care să poată fi atins de un copil nevinovat şi de ce nu întrebat de câte un student: Chiar tu eşti Iancu?
- Odată în viaţa mea , întorcându – mă de la mare mi – am lăsat familia în Bucureşti şi într – o noapte am mers cu trenul până la Suceava iar în următoarea m – am întors la familie . Poate ziceţi : Noa ! Şi ce – i cu asta ? Păi este pentru că Ştefan cel Mare m – a întâmpinat în Suceava veche păşind peste vârfurile ramurilor unei falnice păduri din vecinătatea cetăţii de scaun . Chiar asta şi – a dorit oare Ştefan ? Să devină un mit zburător ? Un Sfânt ? Sau să fie , să trăiască între răzeşii săi , iubitori de glie şi datini , hotărâţi să – şi apere moştenirea cu preţul vieţii , îmbărbătându – i cu vorba şi cu fapta , cu prezenţa – i nemijlocită , atât acolo unde era mai greu în război dar şi în mijlocul celor care trudeau la ridicarea mănăstirilor , iar nu în ultimul rând la celebrele ospeţe , cu vin de Cotnari .
- 80 000 de moţi şi – au dat viaţa pentru nobilele idealuri paşoptiste alături de Avram Iancu , chiar nu v – aţi prins voi artişti români că avea un caracter de stâncă necioplită şi a preferat să stea la umbra „Detunatelor” într - un exil autoimpus , invidiat de mulţi şi devenit celebru .
- Mare strateg militar , fin politician , dovadă faptul că nu s – a alăturat armatelor străine de Ardeal în goana lor să – l prindă pe Kosuth , măcelărind cei „generali” la Arad refuzând implicarea într – un act odios , refuză funcţia de ministru de război a împăratului , rămânând neşlefuit ca stânca de granit , ducând cu el „puteri şi caracter” cât pentru o naţie .
Aşadar la Beiuş , doamnelor şi domnilor , veţi găsi un bust a lui Avram Iancu la nivelul ochiului trecătorului de pe Aleea Moţilor , un bust a lui Avram Iancu aşezat pe o moviliţă uşor accesibilă copilului de 3 – 5 ani , pe care – l aşteaptă cu nerăbdare să crească mare stimulat de faptul că – i egalul lui , iar nu timorat de înălţimea şi dimensiunile ansamblului arhitectural .
Avram Iancu şi – a dorit ca din fiştece copil să iasă un om instruit , iubitor de oameni şi frumos , modest fără a fi mânat de plăcerile efemere ale timpului şi timpurilor , care să fie în stare să dezvolte sentimente alese faţă de semenii săi , indiferent de naţiune şi de naţionalitate .
Am fost mânaţi şi obligaţi la un parcurs egal în a cinsti şi a pune la locul său , dând Cezarului ce – i a Cezarului .
Beiuş , 01 noiembrie 2010
Preşedintele Asociaţiei Avram Iancu , Beiuş
Viorel Ianc
