Născut la 07.02.1952,cum s-ar spune a luat nu numai viaţa de la capăt ci şi anul. Se remarcă din primele clase elementare un elev dotat şi remarcat de învăţători,iar mai apoi de profesori în legătură cu arta de a mânui creionul şi pensula,remarcându-se prin realizarea a numeroase lucrări de grafică şi pictură.
Nu aşteaptă prea mult, de copil începe să folosească frecvent dalta, şpiţul şi ciocanul, realizând lucrări remarcabile, fapt care îl propulsează între ucenicii maestrului Andriţoiu, sub a cărui îndrumare exersează 6 ani de zile, parcurgând etape esenţiale în devenirea lui ca artist român şi sculptor, truditor cu dalta şi ciocanul în faţa blocului de piatră.
Tentantă-i întrebarea : dar cine a fost Andriţoiu ? Păi dragilor : maestrul Andriţoiu a fost elevul lui Baratki, profesor absolvent la Belle Arte in Bucureşti şi studii în domeniu la Italia, Franţa şi Austria.
Bine ,bine, dar despre el,despre Sandu Crăciun ?
Continuă să se pregătească cu Prof. Tolan, un an la Arad şi cu Maestrul Ferentz 3 ani la Moneasa. Obţine diploma Şcolii Populare de Arte Arad cu drept de instructor şi interpret.
Bine, dar lucrări ?
1. Portalul de la intrarea în municipiul Beiuş-obţinut şi realizat la concurs cu alţi confraţi;
2. Bustul cărturarului Samuil Vulcan din incinta colegiului naţional cu acelaşi nume din Beiuş;
3. Plăci comemorative: Mihai Eminescu, Niculiţă Papp, Avram Iancu, Episcop Ortodox Nicolae Popoviciu, Protopop Valeriu Hetea-preot greco catolic;
4. 20 troiţe-închinate eroilor căzuţi în războaiele mondiale;
5. zeci ( poate sute ) de portrete în marmură şi busturi pentru personalităţi mai mici sau mai mari.
Participant activ la numeroase manifestări anuale de pictură,sculptură şi grafică mică,organizate cu diverse prilejuri la Craiova, Arad, Bucureşti, Iaşi, Beiuş şi chiar în Austria.
În colaborare cu profesorul Ramona Novicov organizează pentru studenţii orădeni şi timişoreni mai multe tabere anuale de sculptură ,in memoriam Niculiţă Papp, marele artist plastic beiuşean. Unde credeţi? La Beiuş, pe malul apei Nimăieştiului dar şi la Casa Memorială „Niculiţă Papp”.
E mult, e puţin, atât a putut. Cam asta a realizat la viaţa lui, de subliniat că mai toată ziua stă aplecat asupra monumentelor funerare ( crucilor ), sursa de bază în câştigarea existenţei, nemulţumindu-se doar cu ceea ce statul român acordă persoanelor cu deficienţe locomotorii.
Să ne trăieşti Sandule, la mai multe realizări. Te admirăm, văzând la tine lupta aceea cu viaţa la care făcea referire poetul nostru George Coşbuc.
Viorel Ianc
