Despre Sandu Crăciun

Născut la 07.02.1952,cum s-ar spune a luat nu numai viaţa de la capăt ci şi anul. Se remarcă din primele clase elementare un elev dotat şi remarcat de învăţători,iar mai apoi de profesori în legătură cu arta de a mânui creionul şi pensula,remarcându-se prin realizarea a numeroase lucrări de grafică şi pictură.

Nu aşteaptă prea mult, de copil începe să folosească frecvent dalta, şpiţul şi ciocanul, realizând lucrări remarcabile, fapt care îl propulsează între ucenicii maestrului  Andriţoiu, sub a cărui îndrumare exersează 6 ani de zile, parcurgând etape esenţiale în devenirea lui ca artist român şi sculptor, truditor cu dalta şi ciocanul în faţa blocului de piatră.

Tentantă-i întrebarea : dar cine a fost Andriţoiu ? Păi dragilor : maestrul Andriţoiu a fost elevul lui Baratki, profesor absolvent la Belle Arte in Bucureşti şi studii în domeniu la Italia, Franţa şi Austria.

Bine ,bine, dar despre el,despre Sandu Crăciun ?

Continuă să se pregătească cu Prof. Tolan, un an la Arad şi cu Maestrul Ferentz 3 ani la Moneasa. Obţine diploma Şcolii Populare de Arte  Arad cu drept de instructor şi interpret.

Bine, dar lucrări ?

1. Portalul de la intrarea în municipiul Beiuş-obţinut şi realizat la concurs cu alţi confraţi;

2. Bustul cărturarului Samuil Vulcan din incinta colegiului naţional cu acelaşi nume din Beiuş;

3. Plăci comemorative: Mihai Eminescu, Niculiţă Papp, Avram Iancu, Episcop Ortodox Nicolae Popoviciu,  Protopop Valeriu Hetea-preot greco catolic;

4. 20 troiţe-închinate eroilor căzuţi în războaiele mondiale;

5. zeci  ( poate sute ) de portrete în marmură şi busturi pentru personalităţi mai mici sau mai mari.

Participant activ la numeroase manifestări anuale de pictură,sculptură şi grafică mică,organizate cu diverse prilejuri la Craiova, Arad, Bucureşti, Iaşi, Beiuş şi chiar în Austria.  

În colaborare cu profesorul Ramona Novicov  organizează pentru studenţii orădeni şi timişoreni mai multe tabere anuale de sculptură ,in memoriam Niculiţă Papp, marele artist plastic beiuşean. Unde credeţi? La Beiuş, pe malul apei Nimăieştiului dar şi la Casa Memorială „Niculiţă Papp”.

E mult, e puţin, atât a putut. Cam asta a realizat la viaţa lui, de subliniat că mai toată ziua stă aplecat asupra monumentelor funerare ( crucilor ), sursa de bază în câştigarea existenţei, nemulţumindu-se doar cu ceea ce statul român acordă persoanelor cu deficienţe locomotorii.

Să ne trăieşti Sandule, la mai multe realizări. Te admirăm, văzând la tine lupta aceea cu viaţa la care făcea referire poetul nostru George Coşbuc.

Viorel Ianc

„Memoriu Justificativ”

Sărman popor român,

Mă aşez la masă cu mâna-mi tremurândă, sufletul prins "in agrafe” , deoarece luat de val nu m–am gândit vreodată că cineva mă va intreba: de ce ?

Mulţumesc sincer celor care au facut – o şi mi – au provocat o suită de radiografii , care m – au cutremurat

De ce ? Pentru că exist  . Şi de ce trebuie mereu să ne justificăm că existăm ? Până când ? Cui ? şi de ce noi mereu cei  timoraţi ?

Dacă m – aş numi Eminescu aş spune : „e uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune” , dar eu , Viorel Ianc am a spune câteva lucruri de suflet :

1. A scrie despre Avram Iancu  după atâţia oameni cu ” dar şi har” este aproape o blasfemie, a rămas însă ceva neexplorat şi nedisecat înde-ajuns sau poate insuficient, fapt care mă provoacă şi m-a provocat atâţia ani alături de ceilalţi truditori care au pus umăr lângă umărul meu în urmă cu şase ani, iar în fruntea lor se află Sandu Crăciun, artistul şi antemergătorul nostru.
2. De ce antemergător?… Sandu Crăciun în prima lui tinereţe, pictor şi grafician realizează o schiţă deosebită în legătură cu Avram Iancu şi spiritul său. Surprinzător pentru vârsta lui, îl vede pe Avram Iancu altfel decât ceilalţi. De fapt cum îl vedeam şi noi, diferenţa este că el a făcut lucrarea în urmă cu aproximativ 40 de ani.
3. Măi! Voi cei neaveniţi şi neinstruiţi! Ce-ati văzut? Ce v-a provocat ? De ce v-aţi mobilizat? Simplu, zicem noi. Familia, şcoala şi viaţa ne-au crescut şi ne-au maturizat (mai repede decât vârsta poate) aşezându-ne în cap şi „în rucsac” ar zice unii cunoştinţe şi sentimente care ne face uşor anormali într-o lume în care familia, şcoala şi societatea scoate cu precădere altceva astăzi .

4. Dar să trecem la lucruri mai serioase: Avram Iancu s-a născut într-o familie înstărită din Vidra, cunoscător de carte, motiv pentru care Avrămuţ devine un copil instruit, urmează facultatea de drept, mare lucru pentru vremurile acelea, intrând de timpuriu în elita vremii, reuşind relativ uşor să iasă la suprafaţă ca smântâna din lapte, devenind lider acceptat şi de necontestat a generaţiei paşoptiste din Ardeal.
5. Conştient şi realist că devenind lider, devine implicit şi „ţintă”, pacifistul Avram Iancu îşi face testamentul înaintea Revoluţiei de la 1848, testament definitoriu asupra personalităţii şi năzuinţelor sale. Încerc să redau din memorie: „Donez întreaga mea avere mobilă şi imobilă Şcoalelor de Dreptu pentru că numai aşa românii prin instrucţie, scoală şi educaţie vor reuşii să-şi dobândească….”

     6. Sânge tânăr, sentimente alese, dragoste nebunească, pentru cine credeţi? O tânără suavă, gingaşă şi  nefiresc de frumoasă, care îi împărtăşea sentimentele alese. Ghinion. Era Unguroaică, iar părinţii ei nu şi nu. Da, nu s-au căsătorit dar şi-au rămas fideli, unul altuia. Viaţă amară.

7. Tumultul evenimentelor vremii îl poartă pe Avram Iancu zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, an de an acolo unde se simţea mai bine, adică, „jos” între oameni. Aşa ajunge de mai multe ori şi la Beiuş atras de numărul şi forţa interioară a oamenilor din Ţara Beiuşului iar de fiecare dată înnoptează la casa cu numărul 20 de pe strada Burgundia Mare, unde ca semn de preţuire din partea familiei , doarme pe cuptorul casei.
8. Emanatul de frunte a Revoluţiei de la 1848 renunţă la ofertele tentante a mai marilor vremii spre deosebire de alţi emanaţi din alte timpuri , îşi păstrează demnitatea preferând să rămână în mijlocul celor care l-au iubit şi preţuit.
9. Oare de ce cei care îl aşează la înălţimi pe care sigur nu şi le-a dorit, ba din contră le-a urât, insistă aşezându-l la 3-15m atâta timp cât el a fost unul dintre noi, Avrămuţ alături de Gheorghe, Ioan şi Vasile. De ce faci din el, fratele meu un sfânt sau un  teribilist când el şi-a dorit să fie un om normal, unul la număr, care să poată fi atins de un copil nevinovat şi de ce nu întrebat de câte un student: Chiar tu eşti Iancu?
10. Odată în viaţa mea , întorcându – mă de la mare mi – am lăsat familia în Bucureşti şi într – o noapte am mers cu trenul până la Suceava iar în următoarea m – am întors la familie . Poate ziceţi : Noa ! Şi ce – i cu asta ? Păi este pentru că Ştefan cel Mare m – a întâmpinat în Suceava veche păşind peste vârfurile ramurilor unei falnice păduri din vecinătatea cetăţii de scaun . Chiar asta şi – a dorit oare Ştefan ? Să devină un mit zburător ? Un Sfânt ? Sau să fie , să trăiască între răzeşii săi , iubitori de glie şi datini , hotărâţi să – şi apere moştenirea cu preţul vieţii , îmbărbătându – i cu vorba şi cu fapta , cu prezenţa – i nemijlocită , atât acolo unde era mai greu în război dar şi în mijlocul celor care trudeau la ridicarea mănăstirilor , iar nu în ultimul rând la celebrele ospeţe , cu vin de Cotnari  .
11. 80 000 de moţi şi – au dat viaţa pentru nobilele idealuri paşoptiste alături de Avram Iancu , chiar nu v – aţi prins voi artişti români că avea un caracter de stâncă necioplită şi a preferat să stea la umbra „Detunatelor” într  - un exil autoimpus , invidiat de mulţi şi devenit celebru .
12. Mare strateg militar , fin politician , dovadă faptul că nu s – a alăturat armatelor străine de Ardeal în goana lor să – l prindă pe Kosuth , măcelărind cei „generali” la Arad refuzând implicarea într – un  act odios , refuză funcţia de ministru de război a împăratului , rămânând neşlefuit ca stânca de granit , ducând cu el „puteri şi caracter” cât pentru o naţie .

Aşadar la Beiuş , doamnelor şi domnilor , veţi găsi un bust a lui Avram Iancu la nivelul ochiului trecătorului de pe Aleea Moţilor , un bust a lui Avram Iancu aşezat pe o moviliţă uşor accesibilă copilului de 3 – 5 ani , pe care – l aşteaptă cu nerăbdare să crească mare stimulat de faptul că – i egalul lui , iar nu timorat de înălţimea şi dimensiunile ansamblului arhitectural .

      Avram Iancu şi – a dorit ca din fiştece copil să iasă un om instruit , iubitor de oameni şi frumos , modest fără a fi mânat de plăcerile efemere ale timpului şi timpurilor , care să fie în stare să dezvolte sentimente alese faţă de semenii săi , indiferent de naţiune şi de naţionalitate .

      Am fost mânaţi şi obligaţi la un parcurs egal în a cinsti şi a pune la locul său , dând Cezarului ce – i a Cezarului .

Beiuş , 01 noiembrie 2010

                            Preşedintele Asociaţiei Avram Iancu , Beiuş

                                                 Viorel Ianc   

Dezvelirea bustului lui Avram Iancu

 

Creaţie a artistului beiuşean Sandu Crăciun, bustul lui Avram Iancu a fost ridicat prin contribuţia membrilor Asociaţiei „Avram Iancu” Beiuş. Ideea, generoasă, s-a zămislit la câteva luni de la înfiinţarea asociaţiei, în anul 2005, iar de atunci şi până în prezent s-au făcut proiecte, s-au adunat banii necesari şi, iată, bătrânul Binş are un nou monument. Aşezat în Parcul Central, cu faţa spre Aleea Moţilor, la umbra unui copac, pe o movilă de pământ, un aranjament revoluţionar, neconformist, Avram Iancu scrutează munţii şi priveşte spre Monumentul Vânătorului de Munte, un alt simbol al Beiuşului.

În ciuda ploii mărunte, peste 600 de beiuşeni şi cetăţeni din comunele apropiate au asistat joi, 30 septembrie a.c. în Parcul Central al municipiului Beiuş la ceremonia dezvelirii bustului „Crăişorului Munţilor” – Avram Iancu. La ora 11.00, coloana oficială a pornit din faţa primăriei, având în frunte un tânăr – Gheorghiţă Şora - pe un cal murg, cu panglici tricolore în coamă, purtat de dârlogi de Viorel Lucan. Tulnicăresele Maria Bogdan, Eva Bâte şi Rodica Peteleu din Gârda au anunţat sosirea coloanei. În sunet de tulnice şi în aplauzele mulţimii adunate, călăreţul a tras de şnurul tricolorului în care era învelit monumentul, dând la iveală chipul în marmură al „Crăişorului”. Viorel Ianc şi Gavrilă Ardelean au depus o jerbă de flori pe stanul pe care e aşezat bustul. După intonarea Imnului Naţional, un sobor de nouă preoţi ortodocşi, în frunte cu protopopul de Beiuş pr. Ioan – Nat Balint, au oficiat o slujbă de pomenire şi au sfinţit monumentul. După oficierea slujbei, parintele Ioan – Nat Balint a subliniat importanţa dezvelirii acestui bust pentru Beiuş iar părintele Dragomir din Gârda şi-a exprimat dorinţa de a fi membru al Primarul municipiului Beiuş, prof.ec. Adrian Domocoş a comparat , pe bună dreptate, monumentul dezvelit cu o piatră le temelia spirituală a municipiului şi a adresat felicitări sculptorului şi membrilor asociaţiei. Tînăra Sorina Baciu, în murmurul tulnicelor,.a recitat poezia Munţii Apuseni, scrisă de prof. Ilarion Lazea. Au mai rostit alocuţiuni generalul de brigadă (r) Grigore Bartoş, preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă Oradea, Colonelul (r) Ioan Mezei, din partea Asociaţiei de Prietenie Româno Maghiare Beiuş, prof. Adela Pietriş iar în final, Viorel Ianc, preşedintele  Asociaţiei „Avram Iancu” Beiuş. În încheiere, Corul Lyra al Primăriei Municipiului Beiuş şi Corul Bisericii Ortodoxe „Sf. Dumitru” din Beiuş au cântat „Marşul lui Iancu”.

După ceremonie, am rămas să fac o fotografie a monumentului. In movila pe care sunt aşezaţi cei doi stani care susţin bustul, cineva înfipsese o lumânare aprinsă...

Simion Suciu

GALERIE FOTO 

NOI SUNTEM DOAR CU AVRAM IANCU

Wednesday, June 2, 2010 7:19 PM

Catre Societatea Cultural Patriotica Avram Iancu din Romania

Domnului Presedinte prof. Victor Bercea

Urmare a Hotararii membrilor Societatii Cultural Patriotice Avram Iancu, Filiala Beius in Adunarea Generala din 13.12.2009 va comunicam urmatoarele:

- autodizolvarea Societatii Cultural Patriotice Avram Iancu, Filiala Beius si constituirea acesteia in Asociatia Avram Iancu Beius. Ramanem dispusi pentru colaborare in viitor.

Activitatea asociatiei poate fi urmarita pe http://avramiancubeius.blogspot.com/ iar adresa de mail este avramiancubeius@yahoo.com.

Anexam in attachment fotocopia procesului verbal.

Cu stima si respect,

Presedintele Asociatiei Avram Iancu Beius

 Viorel Ianc

PE URMELE LUI AVRAM IANCU

Conform tradiţiei, împământenită de 5 ani, în luna cireşelor membrii Asociaţiei Avram Iancu din Beiuş se duc în pelerinaj la mormântul Crăişorului. În acest an au fost însoţiţi de 20 de elevi, câştigătorii concursului "Avram Iancu - Crăişorul Munţilor", care a avut loc la sfârşitul lunii mai, 2010. Vizionare plăcută!

26 iunie - ZIUA DRAPELULUI NAŢIONAL

De-a lungul timpului, toate popoarele au folosit ca mijloc de individualizare şi comunicare diverse simboluri, devenite apoi simboluri naţionale.

Steagul este simbolul care caracterizează realizarea unei idei sau a unor înalte aspiraţii pe care un stat sau un popor le-a urmărit de-a lungul veacurilor

Pentru un stat, steagul este simbolul fiinţei sale istorice şi politice, al situaţiei pe care şi-a dobândit-o în mijlocul celorlalte state şi al prestigiului de care se bucură, fiind simbolul măririi naţionale. Pentru o armată , steagul este simbolul victoriei, simbolul către care se îndreaptă aspiraţiile tuturor acelora care luptă sub faldurile lui. Acest simbol, care vorbeşte într-o limbă tăcută dar înţeleasă, ne pune în faţă trecutul şi ne face să vedem viitorul, fiind “icoana patriei” şi “o relicvă  sfântă şi înălţătoare a credinţei patriotice”. Astfel, din toate aceste motive, în toate timpurile şi la toate popoarele, drapelul s-a bucurat de o deosebită veneraţie. Pe steag se depunea Jurământul de credinţă – şi astăzi la fel. Purtătorii lui, din antichitate până în zilele noastre, sunt oameni aleşi şi datori să-l apere cu viaţa lor iar eroii sunt dezmierdaţi, pe ultimul lor drum, de faldurile drapelului.

Pentru noi românii, cel mai vechi steag cunoscut este balaurul zburător cu cap de lup, care avea în componenţa sa trei culori – roşu, galben şi albastru. Păstrarea şi îngemănarea celor trei culori a devenit o datină şi un obicei al pământului românesc, pe care s-a clădit stabilitatea, continuitatea şi unitatea românească. Din măreţia de altă dată a balaurului dacic cu cap de lup nu au mai rămas decât acele panglici tricolore pe care cete de feciori le purtau în luptă mereu, “sub semnul lupului”

Cele trei culori, roşu, galben şi albastru s-au păstrat pe blazoanele domnitorilor, au fluturat în timpul revoluţiei din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu iar la 8 noiembrie 1834, pe drapelele de luptă ale unităţilor militare moldovene Anul 1848 a prilejuit din nou exprimarea voinţei suverane a românilor pentru cele trei culori naţionale iar în 1852 steagul Transilvaniei era roşu , galben şi albastru.

De atunci şi până în prezent, cele trei culori îngemănate flutură pe pământul românesc.

Multe din statele lumii spre a-şi cinsti drapelul şi spre ai ţine mereu semnificaţia în memoria colectivităţii sărbătoresc, aşa cum facem noi, ziua drapelului.

Conform Legii 96 din 22 mai 1998, ziua de 26 iunie este proclamată “Ziua Drapelului Naţional”.  

Simion Suciu 

Preluare de pe:http://suciusiminfo.blogspot.com/ 

Concursul “Avram Iancu- Crăişorul Munţilor”

Organizat de Asociaţia Avram Iancu Beiuş, joi, 27 mai 2010, în Sala mare a Primăriei s-a desfăşurat concursul “Avram Iancu - Crăişorul Munţilor”. Au fost prezente 16 echipaje de la 16 instituţii de învăţământ din Ţara Beiuşului, astfel: Clubul Copiilor Beiuş, Colegiul Naţional Samuil Vulcan Beiuş, Colegiul Naţional Avram Iancu Ştei, Liceul Pedagogic Nicolae Bolcaş Beiuş, Şcoala Generală Nicolae Popoviciu Beiuş, Şcoala Generală Miron Pompiliu Ştei, Şcoala Generală Budureasa, Şcoala Generală Căbeşti, Şcoala Generală Drăgăneşti, Şcoala Generală Finiş, Şcoala Generală Miron Pompiliu Ştei, Şcoala Generală Pocola, Şcoala Generală Răbăgani, Şcoala Generală Remetea, Şcoala Generală Roşia şi Şcoala Generală Uileacu de Beiuş.

Activitatea a debutat cu decernarea diplomelor de excelenţă primarilor care an de an au susţinut desfăşurarea acestui concurs: Adrian Domocoş – Beiuş, Ioan Lăzău – Căbeşti şi Florin Bonca – Roşia. A urmat concursul. Concurenţii au dovedit o foarte bună pregătire, fiind necesare întrebări de baraj pentru stabilirea locurilor 2 – 3 şi menţiune. Început la ora 12.00 a luat sfârşit abia la ora 15.00, micii “doctori” în “Avramiancologie” confruntându-se aproape 3 ore.

Iată şi clasamentul:

Premiul I - Colegiul Naţional Samuil Vulcan Beiuş

Premiul II – Şcoala Generală Răbăgani

Premiul III – Şcoala generală Sâmbăta

Menţiune – Şcoala Generală Drăgăneşti

Tot în cadrul acestei manifestări elevii au adus şi prezentat obiecte vechi, tradiţionale. De asemenea a avut loc şi o prezentare a costumelor populare, majoritatea concurenţilor fiind echipati cu ele. Câştigător a fost echipajul de la Şcoala generală Roşia, aceştia purtând, după aprecierea juriului, cele mai frumoase costume.

Asociaţia Avram Iancu Beiuş, cea care a organizat acest concurs a acordat premii de participare în bani, tuturor echipajelor, placete şi diplome. „Echipajele de pe primele patru locuri vor efectua o excursie la Ţebea, la mormântul lui Avram Iancu, costurile acesteia fiind suportate de noi” mi-a mărturisit dl. Viorel Ianc, preşedintele Asociaţiei Avram Iancu Beiuş.

Simion Suciu

GALERIE FOTO

Concursul „Avram Iancu – Crăişorul Munţilor” - Ediţia a V - a

 Joi, 27 mai 2010, ora 12.00 va avea loc în Sala Mare a Primăriei Municipiului Beiuş cea de a cincea ediţie a Concursului „Avram Iancu – Crăişorul Munţilor”. Concursul este organizat de Asociaţia „Avram Iancu” Beiuş cu sprijinul Primăriei Municipiului Beiuş şi este adresat elevilor din ciclul gimnazial. Sunt invitate să participe următoarele instituţii de învăţământ din Ţara Beiuşului: Clubul Copiilor Beiuş, Colegiul Naţional Samuil Vulcan Beiuş, Colegiul Naţional Avram Iancu Ştei, Colegiul Tehnic Ioan Ciordaş Beiuş, Liceul Pedagogic Nicolae Bolcaş Beiuş, Şcoala generală Nicolae Popoviciu Beiuş, Şcoala Generală Budureasa, Şcoala Generală Căbeşti, Şcoala Generală Drăgăneşti, Şcoala Generală Dobreşti, Şcoala Generală Finiş, Şcoala Generală Miron Pompiliu Ştei, Şcoala Generală Nucet, Şcoala Generală Pocola, Şcoala Generală Pomezău, Şcoala Generală Răbăgani, Şcoala Generală Remetea, Şcoala Generală Roşia, Şcoala Generală Sîmbăta, Şcoala Generală Şoimi , Şcoala Generală Tărcaia, Şcoala Generală Uileacu de Beiuş, Şcoala Generală Vaşcău.

Fiecare instituţie participantă va trimite o „ceată” (echipaj) compusă dintr-un „tribun” (lider de echipaj), doi „centurioni” (membri) şi un „vicecenturion” (rezervă). Rezultatele concursului vor fi apreciate de către un juriu alcătuit din „prefecţi”. Concurenţii vor primi din timp un set de 50 de întrebări precum şi răspunsurile, stabilite de organizatori. Ordinea de concurs se va stabili prin tragere la sorţi. Răspunsurile la întrebări se vor da în scris, timpul de răspuns fiind limitat între 30 şi 60 de secunde; la fiecare întrebare va răspunde oral un echipaj, conform ordinii de concurs. Fiecare echipaj va răspunde la acelaşi număr de întrebări. Numărul de întrebări va fi stabilit de juriu iar rezultatele vor fi afişate pe toată durata concursului.
Simion Suciu

DE ZIUA EROILOR

Ca în fiecare an, o delegație a Asociației Avram Iancu Beiuș (fosta filială a Societății Cultural Patriotice Avram Iancu) a depus o coroană de flori la Monumentul Eroilor Români din Cimitirul din Deal. Delegaţia a fost condusă de preşedintele asociaţiei, dl. Viorel Ianc.