GORUNUL LUI AVRAM IANCU DE LA BEIUŞ

După cum bine se ştie, Avram Iancu are un gorun la Ţebea dar, ce nu se ştie încă, mai are un gorun şi la Beiuş. Şi asta din 25 februarie 2011.

Joi, în zi de târg la Binş, începând cu ora 11.00, peste 200 de persoane, membrii ai Asociaţiei „Avram Iancu” Beiuş, intelectuali, cetăţeni din comunele învecinate, pensionari civili şi militari, elevi, au asistat la ceremonia sădirii unui gorun lângă monumentul „Crăişorului”.

Ceremonia a fost deschisă de preşedintele Asociaţiei, Viorel Ianc printr-un cuvânt de bun venit. A urmat depunerea unei jerbe de flori la bustul lui Avram Iancu, al cărui soclu era învelit în tricolor, în sunetele taragotului maestrului Gheorghe M. David. După aceasta s-a plantat gorunul, adus prin grija ing. Ioniţă Vaida, activitate la care au participat majoritatea celor prezenţi, fiecare punând câte o mână de pământ la rădăcina acestuia.

 Primarul Adrian Domocoş, în alocuţiunea sa, a apreciat eforturile Asociaţiei în toate demersurile pe care le desfăşoară, a considerat  plantarea acestui gorun ca o punte între trecut şi prezent. Locul în care a fost plantat gorunul „am vrut să fie un loc de cinste, aşa cum a fost şi Avram Iancu în istorie… am vrut să fie un loc separat, în centrul acestui spaţiu verde dar în acelaşi timp, înconjurat de mai multe specii, simbolizând ceata moţilor în bătăliile purtate şi în victoriile obţinute”.

Preoţii Ioan şi Paşcu Pituţ au oficiat o slujbă de pomenire şi au sfinţit arborele.

Lucia Busuioc a interpretat „Acolo-n Munţii Ţebei” acompaniată la fluier de Gheorghe M. David iar eleva Anca Laza a recitat „Lui Avram Iancu”, creaţie a octogenarului Nicu Novac.

Prezenţi permanent la activităţile Asociaţiei „Avram Iancu”, membrii corului „Armonia” al Bisericii Ortodoxe „Sf. Dumitru” au interpretat „Marşul lui Iancu”.

În încheiere, Viorel Ianc a mulţumit participanţilor care au înfruntat frigul şi zloata de afară şi au venit să-şi cinstească eroul.

Simion Suciu

CRONICA FEBRUARIE

           Extrapolând, în alt plan , timp  şi  spaţiu,  dar  nu  prea  îndepărtat de momentul  0  Dezvelirea   bustului   Craiului  Munţilor, Avram Iancu, la Beiuş, activitate la care am făcut referire şi cu alte ocazii, doresc să punctez astăzi două aspecte esenţiale, semnificative în ultimă instanţă.

Era o duminică splendidă de toamnă cu soare strălucitor în amurg, aflându–mă împreună cu Cristina la bustul lui Iancu pentru determinarea detaliilor în vederea realizării „proiectului” ce urma să–l înaintăm mai marilor vremii, deodată suntem întrerupţi din munca noastră, discret de prezenţa unei mămici cu fiica ei, nu mai mare de 5–6 ani, care, ajunse-n dreptul monumentului, sfioase, fără a vrea să deranjeze, s–au oprit, iar mămica a scos din poşetă un aparat de fotografiat pe care l–a înmânat fiicei sale  care, după o regie dinainte discutată între cele două, fără alte cuvinte porneşte la imortalizarea monumentului.

M-am oprit înmărmurit pentru că se contura la orizont prima victorie, justificându-mi eforturile pentru realizarea acestui monument. Acasă, o mămică şi un copilaş sigur au discutat despre cel care a fost Avram Iancu, precis că au aflat că în Beiuş, în centrul oraşului i s-a ridicat un monument care trebuia văzut, fotografiat spre luare aminte în timpul prezent şi viitor. Ce mulţumire mai mare îţi trebuie „truditorule”?

Nu trec trei luni şi sunt oprit pe stradă de un octogenar pe care l-am cunoscut la venirea mea în oraşul Beiuş în anul de graţie 1977, un om cu alte vocaţii şi la care nu aş fi bănuit cu asemeni aptitudini, care îmi înmânează un sul de hârtie pe care se afla tipărită o poezie închinată ansamblului arhitectural Avram Iancu şi nu numai. Ascultaţi:

Lui Avram Iancu,                        

                                de Nicu Novac

 

          I. Crăişorul munţilor,

Erou al românilor,

Poposit-a şi-n Beiuş

În al vieţii lui urcuş

II. După multă alergare,

Strada Burgundia Mare

Oferindu-i ades sălaş,

În mucuţul nost oraş.

  

     III. Crăişorul moţilor

Şi al bihorenilor,

El pe toţi i-a-ntâmpinat

Şi la luptă i-a-ndemnat

IV. Calul Iancului nechează

Şi mulţimea îl urmează,

Adunaţi din zare-n zare

Spre o Românie mare.

    V. Iancule, Măria Ta,

Ştim că lupta ţi-a fost grea

Dar zadarnică n-a fost

Toate-n lume au un rost.

VI. Azi Ţara Beiuşului

Închină eroului

Bust măreţ spre amintire

Şi spre veşnică cinstire.

        Încet, încet monumentul lui Avram Iancu, placa comemorativă legată de trecerea Crăişorului prin Beiuş şi celelate repere din conştiinţa şi cunoştinţa beiuşenilor, se armonizează organic, încep să-şi facă loc în viaţa cotidiană constituind elemente din ecuaţia viitorului municipiului nostru.

           Beiuş, 11.02.2011 

Viorel Ianc                                                                                   

Asociaţia Avram Iancu Beiuş – 6 ani de la înfiinţare

Pe 5 februarie 2005, la iniţiativa învăţătorului Gheorghe David şi a unui grup de buni români, în urma unui parastas de pomenire a Crăişorului, desfăşurat la Capela Spitalului Vechi din Beiuş, a luat fiinţă Societatea Cultural Patriotică Avram Iancu, Filiala Beiuş. În aceeaşi zi, în urma unei adunări de constituire  la Cercul Militar, Viorel Ianc a fost ales preşedinte. Asociaţia a funcţionat în această formulă până pe 13.12.2009 când membrii acesteia au hotărât în unanimitate „autodizolvarea Societăţii Cultural Patriotice Avram Iancu, Filiala Beiuş si constituirea acesteia in Asociaţia Avram Iancu Beiuş”.

Din 2005 şi până în prezent activitatea „urmaşilor Crăişorului” s-a materializat în activităţi culturale, patriotice şi educative cum ar fi spectacole, excursii, concursuri dar şi dezvelirea în anul 2007 a unei plăci comemorative pe peretele casei în care, în drum spre Viena, înnopta Crăişorul, culminând cu dezvelirea bustului din centrul Beiuşului.

 

Duminică, 6 februarie a.c.,  începând cu ora 12.30 a avut loc o slujbă de pomenire în memoria Crăişorului Munţilor – Avram Iancu, ocazionată de aniversarea a 161 de ani de la trecerea acestuia prin Beiuş şi 6 ani de la înfiinţarea Asociaţiei Avram Iancu.

La manifestare au participat membrii asociaţiei, cetăţeni, primarul Beiuşului Adrian Domocoş, Cdr.(r) Gavrilă Ardelean din partea SCMD Beiuş, Ioan Miclo, preşedintele veteranilor beiuşeni Ioan Miclo precum şi personalităţi culturale beiuşene – Blaga Mihoc, Nicolae Brânda şi Georgeta Brânda.

După slujba de pomenire oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu protopopul ortodox al Beiuşului, pr. Ioan Nat Balint au fost rostite alocuţiuni de către preşedintele asociaţiei, Viorel Ianc şi primarul Adrian Domocoş.  Acesta a apreciat importanţa activităţii desfăşurate de Asociaţia Avram Iancu, de-a lungul celor şase ani de existenţă, necesitatea acesteia în comunitatea beiuşeană, promiţând sprijinul primăriei şi pe viitor în desfăşurarea activităţilor asociaţiei.

„Marşul lui Iancu”, interpretat de Corul „Armonia” al Bisericii Ortodoxe „Sf. Dumitru” a încheiat manifestarea.

La Mulţi Ani, Asociaţia Avram Iancu Beiuş!

PERMANENȚE

În seara zilei de joi  13 ianuarie 2011 un grup aparent eterogen de profesii şi preocupări diferite s-au aşezat la masă sub auspiciile Asociaţiei Avram Iancu Beiuş şi Primăriei Roşia, preocupaţi de promovarea frumosului, folclorului, culturii, istoriei, nestematelor văii Roşiei şi au pus bazele CENACLULUI PERMANENŢE.

Iniţiatorul reuniunii învăţătorul Gheorghe M. David  propune celor douăzeci şi trei de participanţi animaţi şi preocupaţi fiind fiecare pe segmentul său de cele mai sus enumerate, întâlniri lunare cu ocazia cărora fiecare să aibă ocazia să-şi promoveze creaţiile şi preocupările iar ceilalţi în discuţii pertinente şi exigente să facă aprecieri asupra calităţii acestora, reuşind ca printr-un efort comun să militeze pentru promovarea şi publicarea lor spre a fi cunoscute în cercuri cât mai largi. 

Primarul comunei Roşia, domnul Bonca salută prezenţa invitaţilor cu respect în comuna pe care o păstoreşte asigurându-i că va face eforturile necesare în legătură cu crearea unui climat optim de desfăşurare prin înlesnirea transportului, asigurarea spaţiului de desfăşurare urmând ca prin finalizarea unor investiţii în derulare deja să fie în măsură să asigure condiţii şi mai bune.

Domnul Ianc Viorel, preşedintele Asociaţiei Avram Iancu Beiuş îşi exprimă bucuria participării alături de oameni deosebiţi la o idee generoasă , subliniind că la această activitate  trebuie antrenaţi un număr important de tineri talentaţi în multiple domenii, promovarea şi sprijinirea lor în a se produce şi a-şi etala talentul. Mă bucur şi mă simt onorat că un număr important din membrii acestui cenaclu sunt membrii ai asociaţiei noastre.

Pe rând, mai început cu timiditate discuţiile s-au înfiripat, păreri pro şi contra dovedind preocupare şi implicare serioasă a tuturor participanţilor:

Alina Bota, Alina Lazea, Ana Tirla, Ancica Maşcaş, Adela Petriş, Andrei Moruţ, Emil Bota, Fuliaş Florica, Gabriel Iakab, Gheorghe Moruţ, Gheorghe Marinel David, Ionel Cabău, Lucia Busuioc, Monica Ştefănică, Florentina Ardelean, Mirela David,  Remus Lazea, Remus Tota, Sebastian Buzgău, Veronica Popa, Valentina Silaghi, Viorel Paşcondea.

Exinstând consens în legătură cu necesitatea întâlnirilor şi organizării într-o asociaţie sau ONG cu denumirea enunţată se trece la alegerea preşedintelui în persoana domnului Gheorghe M. David, vicepreşedinţi fiind aleşi d-na Veronica Popa şi domnul Gheorghe Moruţ iar secretar a fost aleasă d-na Alina Lazea, critic literar.

După alegeri fiecare dintre cei prezenţi au etalat ceva şi câte ceva, materializate în poezii, fragmente literare, o comunicare în legătură cu zona carstică a comunei Roşia, fragmente de culegeri de folclor iar domnul Remus Ţoţa ne-a onorat cu o frumoasă doină.

Întâlnirea noastră s-a finalizat înr-un tonus optimist, prupunându-ne să ne întâlnim pe 17 februarie 2011 când vom continua ceea ce am întrerupt după aproape cinci ore de discuţii furtunoase.

Viorel Ianc

Despre Sandu Crăciun

Născut la 07.02.1952,cum s-ar spune a luat nu numai viaţa de la capăt ci şi anul. Se remarcă din primele clase elementare un elev dotat şi remarcat de învăţători,iar mai apoi de profesori în legătură cu arta de a mânui creionul şi pensula,remarcându-se prin realizarea a numeroase lucrări de grafică şi pictură.

Nu aşteaptă prea mult, de copil începe să folosească frecvent dalta, şpiţul şi ciocanul, realizând lucrări remarcabile, fapt care îl propulsează între ucenicii maestrului  Andriţoiu, sub a cărui îndrumare exersează 6 ani de zile, parcurgând etape esenţiale în devenirea lui ca artist român şi sculptor, truditor cu dalta şi ciocanul în faţa blocului de piatră.

Tentantă-i întrebarea : dar cine a fost Andriţoiu ? Păi dragilor : maestrul Andriţoiu a fost elevul lui Baratki, profesor absolvent la Belle Arte in Bucureşti şi studii în domeniu la Italia, Franţa şi Austria.

Bine ,bine, dar despre el,despre Sandu Crăciun ?

Continuă să se pregătească cu Prof. Tolan, un an la Arad şi cu Maestrul Ferentz 3 ani la Moneasa. Obţine diploma Şcolii Populare de Arte  Arad cu drept de instructor şi interpret.

Bine, dar lucrări ?

1. Portalul de la intrarea în municipiul Beiuş-obţinut şi realizat la concurs cu alţi confraţi;

2. Bustul cărturarului Samuil Vulcan din incinta colegiului naţional cu acelaşi nume din Beiuş;

3. Plăci comemorative: Mihai Eminescu, Niculiţă Papp, Avram Iancu, Episcop Ortodox Nicolae Popoviciu,  Protopop Valeriu Hetea-preot greco catolic;

4. 20 troiţe-închinate eroilor căzuţi în războaiele mondiale;

5. zeci  ( poate sute ) de portrete în marmură şi busturi pentru personalităţi mai mici sau mai mari.

Participant activ la numeroase manifestări anuale de pictură,sculptură şi grafică mică,organizate cu diverse prilejuri la Craiova, Arad, Bucureşti, Iaşi, Beiuş şi chiar în Austria.  

În colaborare cu profesorul Ramona Novicov  organizează pentru studenţii orădeni şi timişoreni mai multe tabere anuale de sculptură ,in memoriam Niculiţă Papp, marele artist plastic beiuşean. Unde credeţi? La Beiuş, pe malul apei Nimăieştiului dar şi la Casa Memorială „Niculiţă Papp”.

E mult, e puţin, atât a putut. Cam asta a realizat la viaţa lui, de subliniat că mai toată ziua stă aplecat asupra monumentelor funerare ( crucilor ), sursa de bază în câştigarea existenţei, nemulţumindu-se doar cu ceea ce statul român acordă persoanelor cu deficienţe locomotorii.

Să ne trăieşti Sandule, la mai multe realizări. Te admirăm, văzând la tine lupta aceea cu viaţa la care făcea referire poetul nostru George Coşbuc.

Viorel Ianc

„Memoriu Justificativ”

Sărman popor român,

Mă aşez la masă cu mâna-mi tremurândă, sufletul prins "in agrafe” , deoarece luat de val nu m–am gândit vreodată că cineva mă va intreba: de ce ?

Mulţumesc sincer celor care au facut – o şi mi – au provocat o suită de radiografii , care m – au cutremurat

De ce ? Pentru că exist  . Şi de ce trebuie mereu să ne justificăm că existăm ? Până când ? Cui ? şi de ce noi mereu cei  timoraţi ?

Dacă m – aş numi Eminescu aş spune : „e uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune” , dar eu , Viorel Ianc am a spune câteva lucruri de suflet :

1. A scrie despre Avram Iancu  după atâţia oameni cu ” dar şi har” este aproape o blasfemie, a rămas însă ceva neexplorat şi nedisecat înde-ajuns sau poate insuficient, fapt care mă provoacă şi m-a provocat atâţia ani alături de ceilalţi truditori care au pus umăr lângă umărul meu în urmă cu şase ani, iar în fruntea lor se află Sandu Crăciun, artistul şi antemergătorul nostru.
2. De ce antemergător?… Sandu Crăciun în prima lui tinereţe, pictor şi grafician realizează o schiţă deosebită în legătură cu Avram Iancu şi spiritul său. Surprinzător pentru vârsta lui, îl vede pe Avram Iancu altfel decât ceilalţi. De fapt cum îl vedeam şi noi, diferenţa este că el a făcut lucrarea în urmă cu aproximativ 40 de ani.
3. Măi! Voi cei neaveniţi şi neinstruiţi! Ce-ati văzut? Ce v-a provocat ? De ce v-aţi mobilizat? Simplu, zicem noi. Familia, şcoala şi viaţa ne-au crescut şi ne-au maturizat (mai repede decât vârsta poate) aşezându-ne în cap şi „în rucsac” ar zice unii cunoştinţe şi sentimente care ne face uşor anormali într-o lume în care familia, şcoala şi societatea scoate cu precădere altceva astăzi .

4. Dar să trecem la lucruri mai serioase: Avram Iancu s-a născut într-o familie înstărită din Vidra, cunoscător de carte, motiv pentru care Avrămuţ devine un copil instruit, urmează facultatea de drept, mare lucru pentru vremurile acelea, intrând de timpuriu în elita vremii, reuşind relativ uşor să iasă la suprafaţă ca smântâna din lapte, devenind lider acceptat şi de necontestat a generaţiei paşoptiste din Ardeal.
5. Conştient şi realist că devenind lider, devine implicit şi „ţintă”, pacifistul Avram Iancu îşi face testamentul înaintea Revoluţiei de la 1848, testament definitoriu asupra personalităţii şi năzuinţelor sale. Încerc să redau din memorie: „Donez întreaga mea avere mobilă şi imobilă Şcoalelor de Dreptu pentru că numai aşa românii prin instrucţie, scoală şi educaţie vor reuşii să-şi dobândească….”

     6. Sânge tânăr, sentimente alese, dragoste nebunească, pentru cine credeţi? O tânără suavă, gingaşă şi  nefiresc de frumoasă, care îi împărtăşea sentimentele alese. Ghinion. Era Unguroaică, iar părinţii ei nu şi nu. Da, nu s-au căsătorit dar şi-au rămas fideli, unul altuia. Viaţă amară.

7. Tumultul evenimentelor vremii îl poartă pe Avram Iancu zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună, an de an acolo unde se simţea mai bine, adică, „jos” între oameni. Aşa ajunge de mai multe ori şi la Beiuş atras de numărul şi forţa interioară a oamenilor din Ţara Beiuşului iar de fiecare dată înnoptează la casa cu numărul 20 de pe strada Burgundia Mare, unde ca semn de preţuire din partea familiei , doarme pe cuptorul casei.
8. Emanatul de frunte a Revoluţiei de la 1848 renunţă la ofertele tentante a mai marilor vremii spre deosebire de alţi emanaţi din alte timpuri , îşi păstrează demnitatea preferând să rămână în mijlocul celor care l-au iubit şi preţuit.
9. Oare de ce cei care îl aşează la înălţimi pe care sigur nu şi le-a dorit, ba din contră le-a urât, insistă aşezându-l la 3-15m atâta timp cât el a fost unul dintre noi, Avrămuţ alături de Gheorghe, Ioan şi Vasile. De ce faci din el, fratele meu un sfânt sau un  teribilist când el şi-a dorit să fie un om normal, unul la număr, care să poată fi atins de un copil nevinovat şi de ce nu întrebat de câte un student: Chiar tu eşti Iancu?
10. Odată în viaţa mea , întorcându – mă de la mare mi – am lăsat familia în Bucureşti şi într – o noapte am mers cu trenul până la Suceava iar în următoarea m – am întors la familie . Poate ziceţi : Noa ! Şi ce – i cu asta ? Păi este pentru că Ştefan cel Mare m – a întâmpinat în Suceava veche păşind peste vârfurile ramurilor unei falnice păduri din vecinătatea cetăţii de scaun . Chiar asta şi – a dorit oare Ştefan ? Să devină un mit zburător ? Un Sfânt ? Sau să fie , să trăiască între răzeşii săi , iubitori de glie şi datini , hotărâţi să – şi apere moştenirea cu preţul vieţii , îmbărbătându – i cu vorba şi cu fapta , cu prezenţa – i nemijlocită , atât acolo unde era mai greu în război dar şi în mijlocul celor care trudeau la ridicarea mănăstirilor , iar nu în ultimul rând la celebrele ospeţe , cu vin de Cotnari  .
11. 80 000 de moţi şi – au dat viaţa pentru nobilele idealuri paşoptiste alături de Avram Iancu , chiar nu v – aţi prins voi artişti români că avea un caracter de stâncă necioplită şi a preferat să stea la umbra „Detunatelor” într  - un exil autoimpus , invidiat de mulţi şi devenit celebru .
12. Mare strateg militar , fin politician , dovadă faptul că nu s – a alăturat armatelor străine de Ardeal în goana lor să – l prindă pe Kosuth , măcelărind cei „generali” la Arad refuzând implicarea într – un  act odios , refuză funcţia de ministru de război a împăratului , rămânând neşlefuit ca stânca de granit , ducând cu el „puteri şi caracter” cât pentru o naţie .

Aşadar la Beiuş , doamnelor şi domnilor , veţi găsi un bust a lui Avram Iancu la nivelul ochiului trecătorului de pe Aleea Moţilor , un bust a lui Avram Iancu aşezat pe o moviliţă uşor accesibilă copilului de 3 – 5 ani , pe care – l aşteaptă cu nerăbdare să crească mare stimulat de faptul că – i egalul lui , iar nu timorat de înălţimea şi dimensiunile ansamblului arhitectural .

      Avram Iancu şi – a dorit ca din fiştece copil să iasă un om instruit , iubitor de oameni şi frumos , modest fără a fi mânat de plăcerile efemere ale timpului şi timpurilor , care să fie în stare să dezvolte sentimente alese faţă de semenii săi , indiferent de naţiune şi de naţionalitate .

      Am fost mânaţi şi obligaţi la un parcurs egal în a cinsti şi a pune la locul său , dând Cezarului ce – i a Cezarului .

Beiuş , 01 noiembrie 2010

                            Preşedintele Asociaţiei Avram Iancu , Beiuş

                                                 Viorel Ianc   

Dezvelirea bustului lui Avram Iancu

 

Creaţie a artistului beiuşean Sandu Crăciun, bustul lui Avram Iancu a fost ridicat prin contribuţia membrilor Asociaţiei „Avram Iancu” Beiuş. Ideea, generoasă, s-a zămislit la câteva luni de la înfiinţarea asociaţiei, în anul 2005, iar de atunci şi până în prezent s-au făcut proiecte, s-au adunat banii necesari şi, iată, bătrânul Binş are un nou monument. Aşezat în Parcul Central, cu faţa spre Aleea Moţilor, la umbra unui copac, pe o movilă de pământ, un aranjament revoluţionar, neconformist, Avram Iancu scrutează munţii şi priveşte spre Monumentul Vânătorului de Munte, un alt simbol al Beiuşului.

În ciuda ploii mărunte, peste 600 de beiuşeni şi cetăţeni din comunele apropiate au asistat joi, 30 septembrie a.c. în Parcul Central al municipiului Beiuş la ceremonia dezvelirii bustului „Crăişorului Munţilor” – Avram Iancu. La ora 11.00, coloana oficială a pornit din faţa primăriei, având în frunte un tânăr – Gheorghiţă Şora - pe un cal murg, cu panglici tricolore în coamă, purtat de dârlogi de Viorel Lucan. Tulnicăresele Maria Bogdan, Eva Bâte şi Rodica Peteleu din Gârda au anunţat sosirea coloanei. În sunet de tulnice şi în aplauzele mulţimii adunate, călăreţul a tras de şnurul tricolorului în care era învelit monumentul, dând la iveală chipul în marmură al „Crăişorului”. Viorel Ianc şi Gavrilă Ardelean au depus o jerbă de flori pe stanul pe care e aşezat bustul. După intonarea Imnului Naţional, un sobor de nouă preoţi ortodocşi, în frunte cu protopopul de Beiuş pr. Ioan – Nat Balint, au oficiat o slujbă de pomenire şi au sfinţit monumentul. După oficierea slujbei, parintele Ioan – Nat Balint a subliniat importanţa dezvelirii acestui bust pentru Beiuş iar părintele Dragomir din Gârda şi-a exprimat dorinţa de a fi membru al Primarul municipiului Beiuş, prof.ec. Adrian Domocoş a comparat , pe bună dreptate, monumentul dezvelit cu o piatră le temelia spirituală a municipiului şi a adresat felicitări sculptorului şi membrilor asociaţiei. Tînăra Sorina Baciu, în murmurul tulnicelor,.a recitat poezia Munţii Apuseni, scrisă de prof. Ilarion Lazea. Au mai rostit alocuţiuni generalul de brigadă (r) Grigore Bartoş, preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă Oradea, Colonelul (r) Ioan Mezei, din partea Asociaţiei de Prietenie Româno Maghiare Beiuş, prof. Adela Pietriş iar în final, Viorel Ianc, preşedintele  Asociaţiei „Avram Iancu” Beiuş. În încheiere, Corul Lyra al Primăriei Municipiului Beiuş şi Corul Bisericii Ortodoxe „Sf. Dumitru” din Beiuş au cântat „Marşul lui Iancu”.

După ceremonie, am rămas să fac o fotografie a monumentului. In movila pe care sunt aşezaţi cei doi stani care susţin bustul, cineva înfipsese o lumânare aprinsă...

Simion Suciu

GALERIE FOTO